Prima enciclopedie română a văzut lumina tiparului la Sibiu. Coordonarea redactării și a editării Enciclopediei în trei volume (1898, 1900, 1904) sub auspiciile ASTREI la Editura lui Wilhelm Krafft i-a revenit lui Corneliu Diaconovici, exact așa cum se precizează responsabilitățile în paginile de titlu ale tomurilor. Au lucrat la ea 209 personalități din țară și din străinătate vreme de opt ani (1896-1904).
Întâiul tom, cuprinzând literele A-C, apărut în anul 1898, include 10.401 articole cu 8 hărți, planuri și anexe, și 111 ilustrații în text. Tomul II, apărut în anul 1900, continuă alfabetic cu literele C-K (Copepode-Keman) și numără 8.402 articole cu o hartă, 2 anexe și 20 de ilustrații în text. Ultimul volum, tomul III, cu literele K-Z (Kemet-Zymotic), (1904), conține 18.819 articole cu 2 hărți, 2 anexe și 16 ilustrații.
După modelul marilor enciclopedii europene anterioare, monumentala lucrare ilustrează dimensiunile tezaurului cultural românesc, dar și universal. Idealul Enciclopediei lui Diaconovici era acela de a contribui la consolidarea conștiinței românești, în timp ce, în plan concret, Enciclopedia oferea publicului cititor românesc o reflectare fidelă a realităților din toate spațiile locuite de români și, tot ea, îi împrospăta memoria publicului cititor cu ultimele progrese din știința și cultura universală. ASTRA a lansat public un apel în revista Transilvania și în alte foi periodice românești, solicitând sprijinul pentru proiect, iar Ioan Micu Moldovan (1833-1915), președintele de atunci (1894-1901) al ASTREI, a tipărit în revista Transilvania articolul său „Creștere și cultură”, în care a precizat scopul enciclopediei, rolul și importanţa ei naţională pentru români. La acest Apel au răspuns oameni de știinţă și cultură din toate provinciile românești, dintre care peste 200 din ţară și de peste hotare s-au angajat să colaboreze, fără remuneraţie, și ca atare, au fost elaborate și prezentate, în final, peste 60.000 de titluri de articole, dintre care, în urma unei selecţii riguroase, au fost luate în considerare 37.622 de texte. Cum era de așteptat, autorii au folosit ca sursă de inspirație, în primul rând, bibliotecile personale, pe atunci extrem de bogate (de exemplu, cea a lui Diaconovici număra peste 5.000 de opere) și bibliotecile publice, mai ales Biblioteca ASTREI, cu mii de volume, dar și marile biblioteci din București, Iași, Galaţi, Craiova etc., precum și din Paris și Sankt-Petersburg.
Corneliu Diaconovici (Diaconovich în epocă) s-a născut la 18 februarie 1859, la Bocșa Montană, ca fiu de învățător. În treacăt fie spus, casa părintească a lui Diaconovici a stat sub semnul devizei din popor pentru popor, așa cum o atestă și epitaful cavoului familiei din Reșița. După școala primară și gimnaziul, la Viena, trece în mai multe orașe bănățene și transilvănene. Corneliu Diaconovici s-a remarcat în timpul studenției, fiind ales preşedinte al Societăţii studenţeşti Petru Maior din Budapesta. Tot la Budapesta a scris și primele articole ca redactor la ziarul Viitorul. Concepțiile sale juridice cu un pronunţat caracter democratic se reflectă în teza sa de doctorat în drept Apărarea îndreptăţită, lucrare pe care a și tradus-o din maghiară în română. S-a dovedit a fi un publicist de talent, și în 1885, a fondat și condus Romänische Revue, apărută tot la Budapesta, apoi la Reșița (1886) și la Viena (din 1889). Transferată la Sibiu în 1893, revista și-a modificat și titlul în Romänische Jahrbücher, pentru ca în anul următor, ajunsă la Timișoara, să-și sisteze apariția. Cu Valeriu Braniște, Diaconovici a fondat ziarul timișorean Dreptatea, în 1894 (fiind și primul director al ziarului). Avea relaţii atât de bune în Reşiţa, Lugoj, Budapesta, Viena şi în Sibiu, şi atît de consolidată devenise reputaţia sa de intelectual înzestrat, încît lui Corneliu Diaconovici i se încredinţează funcţii importante. În 1890 e numit secretar al Băncii Albina, iar la trecerea la cele veșnice a lui George Barițiu, este ales membru (în 1893), secretar I al Astrei (din 1896) și director al revistei Transilvania; după activitatea depusă în ziaristică, eforturile sale se îndreaptă, în 1895 spre redactarea Enciclopediei Române. În paralel cu aceasta, în 1899 editează cu cheltuială proprie Revista Economică devenită organul oficial al rețelei bancare denumită Solidaritatea.
Meritele lui Diaconovici de coordonator al acestei strălucit încheiate și grandioase opere au fost apreciate de Academia Română, Enciclopedia lui Diaconovici fiind onorată cu medalia de aur la Expoziția științifică de la București din anul 1903. Ca o continuare firească a acestei mari și aproape de neegalat reușite, în 1905 inaugurează, alături de elita românească din Transilvania, dar și din țară, Palatul Asociațiunii ASTRA, în speță Muzeul. A fost, de asemenea, membru onorific și corespondent al mai multor societăți științifice germane și italiene.
Membrii Biroului de redacție ai Enciclopediei poporale erau: dr. Ilie Beu, Ilie Moga, Ioan Popovici și Nicolae Togan, avându-l în frunte pe Corneliu Diaconovici. Personalități remarcabile au colaborat la Enciclopedie, între care amintim pe Grigore Antipa – directorul Muzeului de Istorie Naturală din București, Titu Maiorescu, A. D. Xenopol, D. C. Olănescu, Ion G. Sbiera, Ludovic Marazec, membri ai Academiei Române, Iacob Felix, Victor Babeș, Anghel Saligny, întemeietori de școală românească în domeniile lor de activitate; profesorii universitari Nicolae Leon, Mihail Vlădescu, Vasile C. Buțureanu, Ovid Densușianu, Dimitrie Onciul, Dumitru Evolceanu, T. T. Burada, Nicolae Manolescu, Titus Cerne, dar și alte personalităţi ale vieții științifice europene ca Gustav Weigand, Jan Urban Jarník, Hertwik Jarník, Alphons Tuor sau români stabiliți în România ca Léo Bachelin, Gustav Augustini, Carol Auner și Attilio Galucci. De altfel, diversitatea colaboratorilor, originari din toate provinciile românești și din unele ţări străine și specializaţi în cele mai variate domenii ale cunoașterii umane (savanţi, scriitori, clerici, militari, cadre didactice, medici, diplomaţi etc.), a fost o premieră absolută pentru cultura română.
Între colaboratorii sibieni ai Enciclopediei enumerăm pe: Andrei Bârseanu, președinte al Asociațiunii ASTRA, mitropolitul Miron Cristea (1868-1939) cu contribuția în domeniul Istoriei bisericești, medicul Ilie Beu (1864-1947) cu numeroase articole pe teme medicale, Vasile Bologa (1859-1944), scriitorul și funcționarul de bancă Ermil Borcea (care, sub pseudonimul Haralamb Călămăr, a editat calendarul umoristic Poznașul și revista Bobârnaci ș. a.) a contribuit la Enciclopedie cu articole referitoare la asigurări numai în primul tom, avocatul și directorul Băncii Albina Partenie Cosma (1837-1923) – cu articole referitoare la presa românească la toate cele trei tomuri, Atanasie Marienescu (1830-1914) cu articole referitoare la mitologie și basme în toate cele trei tomuri, învățătorul Ilie Moga – cu articole referitoare la istoria bibliotecilor în toate cele trei tomuri, și fratele lui – Vasile Moga, arhitect, cu articole de arhitectură la tomurile I și II, funcționarul de bancă Constantin Pop, a contribuit cu articole referitoare la biografii la toate cele trei tomuri, Iulian Popescu, funcționar de bancă la Sibiu, cu articole de finanțe în tomul I, Ioan Popovici, preot și profesor la Școala civilă de Fete a ASTREI, cu articole referitoare la geografia universală, în tomul III, arhimandritul Ilarion Pușcariu (1842-1922) cu articole referitoare la Istoria Bisericii ortodoxe în toate cele trei tomuri, Ioan Cavaler de Pușcariu (1824-1911) cu articole de istorie, Dominic Rațiu, funcționar de bancă la Sibiu, cu articole referitoare la școli comerciale, în tomul I, Dr. Ioan Rațiu (1828-1902), cu articole despre literatura maghiară în tomul III, rectorul Academiei Teologice de la Sibiu Eusebiu Roșca (1856-1944), cu articole de istorie a Bisericii în tomul III, secretarul mitropolitan al Arhidiecezei de Sibiu Leontin Simonescu, cu ASTRA la volumul I, profesorul și publicistul Ioan Stroia cu articole de filosofie în tomul I, pedagogul Petru Șpan (1860-1911), cu articole despre Biserica ortodoxă în tomul I, juristul, scriitorul și președinte al ASTREI Iosif Sterca Șuluțiu (1827-1911), cu articole de istorie și vânat în toate cele trei tomuri. Inginerul On. Tilea cu articole referitoare la comasări, I, protopopul Nicolae Togan (1849-1935) cu articole teologice și istorice, în toate trei volumele. Profesoara Eugenia Trif cu articole referitoare la economia casnică, în tomul I, funcționarul de bancă Ioan Vătășianu despre finanțe, consilierul mitropolitan Matei Voileanu (1852-1933), cu articole referitoare la Africa în toate cele trei tomuri. Scriitorul Oskar Wittstock (1865-1931) cu articole referitoare la sași în toate cele trei tomuri.
Corneliu Diaconivici este recunoscut astăzi un ambasador al culturii române și pionier al enciclopedismului românesc, cele trei tomuri coordonate de el fiind model pentru enciclopediile românești ulterioare.